romana english

Cazuri clinice

Simptome astmatice la un pacient cu artrită reumatoidă și tratament cu Adalimumab

În urma introducerii medicației anti-TNFα în planul terapeutic al patologiilor autoimune, clinicienii au investigat nu numai alte utilizări pentru această clasă medicamentoasă, dar și efectele secundare mai puțin obișnuite, cât și interacțiunile cu alte patologii.
În ciuda unui anumit succes înregistrat de adalimumab ca și agent antiinflamator în tratamentul astmului sever, au existat mai multe cazuri prezentate în care pacienți au dezvoltat astm bronșic sau simptome astm-like în urma terapiei cu anti-TNFα.
Această prezentare de caz descrie o pacientă fără antecedente personale sau heredocolaterale de patologii pulmonare sau atopie, care a dezvoltat bronhospasm imediat după inițierea terapiei biologice cu adalimumab și metotrexat pentru artrită reumatoidă. În ciuda caracteristicilor clinice reprezentative pentru astmul bronșic (wheezing expirator, tuse seacă, reversibilitate parțială la test bronhodilatator) și faptul că medicația specifică pentru astmul bronșic i-a ameliorat simptomatologia, markerii biologici (prezența eozinofilelor în spută, IgE-ul seric) sunt absenți. Sunt discutate relația între bronhospasm și medicație și alte posibile cauze pentru simptomatologia respiratorie.
Cuvinte‑cheie: astm, poliartrită reumatoidă, interacțiuni medicamentoase

Sindromul de reconstructie imună inflamatorie Ón tuberculoza sistemului nervos central

Introducere: Sindromul de reconstrucție imună inflamatorie (IRIS) corelat cu tuberculoza (TB) reprezintă o exacerbare a răspunsului inflamator ce apare frecvent în pacienții HIV pozitivi, dar a fost raporat şi la pacienții imunocompromiși de alte cauze.
Caz clinic. Prezentăm 2 cazuri de TB asociate cu IRIS cu afectarea sistemului nervos central.
Primul caz este un pacient infectat HIV, iar al doilea caz un pacient imunocompromis secundar tratamentului cu anti factor de necroză tumorală. Primul caz este un bărbat de 40 de ani, recent diagnosticat cu HIV ce a prezentat hemiplegie dreaptă şi afazie expresivă. Puncția lombară şi RMN-ul au susținut diagnosticul de meningoencefalită TB. Pacientul a prezentat o ameliorare inițială sub tratament antituberculos. După 6 săptămâni a fost inițiat şi tratamentul antiretroviral. La 7 săptămâni de la diagnostic pacientul prezintă agravarea simptomelor, motiv pentru care se inițiază corticoterapia orală. Evoluția clinică a fost favorabilă, cu scăderea progresivă a dozelor pe o perioadă de 5 luni.
Al doilea caz este un pacient de 56 de ani, tratat de 3 ani cu Infliximab pentru spondilită anchilopoietică. A fost diagnosticat cu TB diseminat confirmat bacteriologic şi histopatologic (la nivel pulmonar şi al sistemului nervos central). După inițierea tratamentului antituberculos pacientul a prezentat diplopie şi crize tonico-clonice generalizate. Se inițiază corticoterapia cu ameliorarea simptomelor.
Concluzii: TB asociată IRIS cu afectarea sistemului nervos central este o patologie gravă. Corticoterapia este utilă în controlul IRIS la aceşti pacienți. Dozele şi durata tratamentului trebuie adaptate funcție de caz.
Cuvinte‑cheie: tuberculoză, reconstrucție imună, corticoterapie

Hemoptizia ca primă manifestare a pneumoniei criptogenice Ón organizare

Pneumonia criptogenică în organizare (COP), numită anterior bronșiolotă obliterantă cu pneumonie în organizare (BOOP) este o entitate clinicopatologică de etiologie necunoscută, dar cu prevalență în creştere. Tabloul clinic cuprinde simptome ca dispnee, tuse, febră, pierdere în greutate, cu apariția opacităților de tip alveolar pe radiografia toracică. Hemoptizia a fost rar descrisă ca prim semn în COP. Raportăm cazul unui pacient cu COP la care hemoptizia masivă a fost principala manifestare clinică. Prezentăm particularitătile clinice, radiologice, patologice şi terapeutice. COP trebuie luată în considerare ca diagnosticul diferențial în hemoptizia masivă.
Cuvinte‑cheie: COP, hemoptizie, corticoterapie

Eficienţa terapiei cu presiune pozitivă continuă Ón reducerea disfuncţiei cardiovasculare la un pacient cu hipertensiune arterială și apnee Ón somn obstructivă

Apneea în somn obstructivă (OSA) a fost inclusă ca şi cauză frecventă de hipertensiune arterială (HTA) atât în ghidurile europene, cât şi în cele americane de management al hipertensiunii arteriale. Studii recente indică faptul că OSA şi HTA sunt strâns asociate şi că tratamentul în cazul acestei asocieri trebuie să fie unul combinat, mai ales la pacienţi cu HTA refractară şi profil de non-dipping. Prezentăm cazul unui pacient mare hipertensiv, cu afectare secundară de organ și cu OSA severă, la care singura modalitate de control a valorilor tensionale și de reversie a afectării subclinice cardio- și cerebrovasculare a fost reprezentată de terapia specifică cu presiune pozitivă continuă (cPAP).
Cuvinte‑cheie: apnee în somn obstructivă, hipertensiune arterială, disfuncție cardiovasculară, presiune pozitivă continuă